Lucruri simple

respiră adânc! oprește-te un pic din goana evenimentelor în care te-ai pierdut și ascultă! profită de un moment de liniște și de aerul rece al dimineții.              poți pierde multe informații utile dacă în jurul tău e haos. ascultă o piesă frumoasă, o glumă bună spusă de colegi, un sfat chiar și necerut, ai răbdare cu prietenii care nu te-au mai auzit demult și nu se mai opresc din povestit. bucură-te de o înghețată într-o zi călduroasă, de o cafea aromată sau de ceva bun de mâncare. acordă puțină atenție sufletului tău pe care l-ai uitat. zâmbește mai mult. gândește-te la ce te face fericit. lasă situațiile dificile deoparte, măcar pentru 10 minute. deconectează-te de la tot ce e solicitant și bucură-te că exiști, că ai timp și ai să le rezolvi pe toate. vorbește politicos cu cei din jurul tău. iartă pe cei care au greșit față de tine…. iartă-i pentru tine, nu pentru ei.     ajută pe cineva. fă planuri! visează! astăzi nu întreba de ce, nu caut

după două săptămâni de ocolit bucătăria, aseară am gătit.   am pus apă la fiert (dar am uitat să pun sare), am desfăcut pachetul de spaghete (de fapt Soare l-a desfăcut), am pus pastele la fiert, după 15 min le-am strecurat, le-am pus într-un bol, am pus două linguri de pesto (cumpărat de la magazin), câteva capere și gata...la final tot mai era nevoie de sare și piper, dar tot un soi de gătit (eficient) a fost.      știu! nu mă plâng de lipsa timpului, nu mă plâng de nimic (sper nici stomacul lui Soare să nu intre în grevă), doar că mi-ar plăcea să nu ajung să cumpăr mâncare la conservă.   zilele astea au fost ceva mai solicitante, având în vedere că Soare a fost răcit și am stat cu copilul cât mai izolate, nereușind să fac mare lucru (dușul după somnul ei, ordine în casă la 7 dimineața).     și inevitabil, nu știu cum am adus vorba, ajung la un subiect pe care nu mă pot abține să nu-l devoalez: Soare răcit.   chiar dacă risc să fiu exclusă de pe lista de Crăciun, tr

îmi plac diminețile liniștite de duminică, străzile goale, oamenii calmi, temperaturile prietenoase, vântul care adie, păsările care cântă... aud și cum respiri, atât de liniște e. acum este momentul acela de relaxare și deconectare și deși am dormit doar câteva ore, mi-e imposibil să nu mă bucur de clipele astea.     parcă sunt într-o altă dimensiune, nu mai departe de câteva străzi se desfășoară haosul Bucureștiului, dar aici, unde sunt eu, parcă viața curge în alt ritm.   gospodării tradiționale, pe ulițe betonate. miros de pâine proaspăt scoasă din cuptor, oameni care au ieșit la o vorbă în poartă, doamnele aranjate care merg spre Biserică, grădinițe cu flori, vecini care te salută, cocoșul care dă trezirea, clopotul care anunță începerea slujbei, pomii plini de vișine coapte, corcodușe sau mere.    și bat străduțele astea câte două ore, în timp ce copilul doarme. cred că și ei îi place, după lipsa de griji pe care o afișează.     duminica trecută m-am oprit un moment pe o bor

încerc de câteva zile să scriu, ceva, orice, dar cineva își bate joc de mine și îmi fură din timp și din inspiratie. uneori îmi ia energia și orele de somn (pentru orele de somn mai am un mic vinovat).     de multe ori se întâmplă să mi le ia pe toate în aceiași zi. și e un haos total.   dar nu pot decât să mă resemnez. să aștept ziua sau momentul când voi fi mai liniștită. deși la cum mă cunosc mi-e greu să cred că ar veni prea devreme.   întotdeauna m-am considerat suficient de șmecheră încât să le fac pe toate, perfecționistă încât să-mi iasă bine și ambițioasă încât să le fac singură.   dar uneori mă declar învinsă. când pic obosită fizic și psihic....atât de obosită încât nici somnul nu e somn. și   așa cum se întâmplă în viață, momentul în care într-un final ațipesc, este cel în care se trezește copilul..     și mă întreb: cum ar fi dacă am putea cumpăra timp? dacă s-ar da pe credit, cred că aș mai adăuga niște ani buni la cei 27 de plată, doar pentru…un ti