“L’essentiel est invisible pour les yeux.”
uneori e atat de multa risipa de cuvinte si energie cand sentimentele sunt asezate acolo unde trebuie, cand instinctul iti dicteaza calea si cand raspunsul e atat de aproape. simt ca pierd esentialul in zgomotul din jurul meu si in dorinta de a fi atenta la tot ceea ce se intampla, incat uit sa fac o pauza, sa respir adanc, sa inchid ochii macar pentru un moment si sa las ca lucrurile sa curga. toata agitatia, toata frica, toate anxietatile si fiorii care trec prin oasele mele, sa-si gaseasca linistea. de multe ori mi-e mai simplu sa traiesc haosul si sa gasesc scuze ce tin de alegeri rationale, decat sa ma las condusa de ceea ce simt. cu piedici, asa cum obtii lucrurile pentru care merita sa lupti, cu putin timp, fiindca niciodata nu este suficient pentru rezervorul interior, dar in compania potrivita, am ajuns in sfarsit intr-un loc neexplorat de dorinta mea, am respirat aer curat, am ridicat privirea catre muntii inalti acoperiti de culori uimitoare, am mers pe jos, am simt