Lucruri simple

aș îndrăzni să spun că și matematica are farmecul ei, iar cifrele aliniate, deloc întâmplător, se adună în aceeași cifră a destinului....a mea și a ta.  și  ți-aș mai spune că mă simt bătrână, dar pentru tine nu contează, că timpul zboară, tu crești prea repede, iar obrajii tăi grăsuni și râsul tău de bebeluș or să dispară. mă simt vulnerabilă în fața vieții și leșinată de atâta iubire câtă îți port.  4 ani - 22.11.2020, la mulți ani băiețelul meu sensibil cu ochi albaștri și părul lung.  îți doresc să fii vesel, să faci ceea ce îți place, dacă se poate și nu cer prea mult, să-ți placă puțin și școala, dar mai mult de atât aș vrea să-ți placă să citeșți, mult și multe, să fii curios, să pui întrebări, să cercetezi, să ai credință, să ai încredere in tine și curaj să faci ceea ce-ti dorești și să ne desființezi glumele noastre de părinți resemnați care ți-au facut planul de viitor fotbalist (no offense, de fapt noi visam la banii pe care i-ai face și vacanțele pe care ni le-ai plăti) pâ

  "There's nothing wrong with you, There's a lot wrong with the world you live in" 

 

  Draga mea, ți-s calde palmele  De lumină și de dor  Ele-mi ard pe spate urmele  Unor strănepoți din viitor  Draga mea ți-s grele pleoapele  Au vegheat și au îngrijit  Ele-mi învelesc durerile  Și-mi îmbracă trupul obosit  Noi doi când ne ținem de mână  Ne ținem de mână și-n gând  Gândul ăsta ne-adună  Pe noi nemuritorii de rând  Nemuritorii de rând  Draga mea, ți-s mute buzele  De mirare și de sărut  Însă îți aud poveștile  Cum le auzeam la început

if there is a God of Project Managers, well now it’s time to show up!! am un anume PM în minte, să nu greșești adresa:  Sr Regulatory Project Manager aka a relaxed husband once upon a time, now a workaholic zilla. nu știu dacă există termenul ăsta, dar you get my point. Cine este cu nervii întinși la maxim?? și de ce eu am început să gândesc jumătate în engleză? cealaltă jumătate oricum se odihnește…fiindcă suntem stresați, Doamne ai milă de nevestele care mai au câteva zile până la go-live-ul proiectului de reglementare bla bla……. pe care nici măcar nu-l înțeleg, dar transpiră acolo cu fiecare ședință și inflexiune a vocii și cuvinte noi învățate (nu toate ortodoxe), nervi, deadline-uri, panică. mda…nu doarme, nu mănâncă, vorbim pe același subiect de mai multe ori, îmi pune aceleași întrebări, de fiecare dată cu altă mirare asupra răspunsului, îmi vorbește în engleză, de cele mai multe ori mă trezesc că vorbesc singură, sau că trebuie să repet ceva ca să mi se răspundă,

Tu ai un fel de paradis al tău în care nu se spun cuvinte. Uneori se mişcă dintr-un braţ şi câteva frunze îţi cad inainte. Cu ovalul feţei se stă înclinat spre o lumină venind dintr-o parte cu mult galben în ea şi multă lene, cu trambuline pentru săritorii în moarte. Tu ai un fel al tău senin De-a ridica oraşele ca norii, şi de-a muta secundele mereu pe marginea de Sud a orei, când aerul devine mov şi rece şi harta serii fără margini, şi-abia mai pot rămâne-n viaţă mai respirând, cu ochii lungi, imagini. Nichita Stănescu

Aveai o luna, era pranz, te tineam in brate, dormeai, afara ploua marunt si cald, iar eu plangeam atat de tare incat faceam concurenta picaturilor de afara. Eram bulversata, imi era frica, nu stiam ce sa fac cu mogaldeata care nu dormea decat pe pieptul meu, care se trezea foarte des, care plangea foarte mult, care avea atata nevoie de mine, iar eu simteam ca nu reusesc sa fiu ce trebuie pentru ea. Acum, cand suntem cu un picior spre o varsta atat de frumoasa, imi dau seama ca sunt si mai speriata, dar cu mai multa incredere ca am facut bine si ca, pas cu pas, ma pregatesc sa fiu langa tine asa cum meriti. Am crescut impreuna, am simtit si am trait fiecare moment, asa cum nici o carte nu te invata.  Iubirea cu tine e frumoasa, e blanda, e rabdatoare, e copilaroasa, iar fericirea e liniste.  Este al 6-lea an cand umflam baloane si tu ai impresia ca stam toata noaptea treji sa pregatim casa pentru ziua ta. Inca esti puiul meu mic, care incepe sa dea semne de independenta, ia

Circus life Under the big top world We all need the clowns To make us smile

bună tata, ce faci? îmi pare rău că-ți scriu așa târziu, dar m-am abținut toată ziua să nu dau apă la șoricei, să nu ascult piese care să-mi amintească de faptul că nu mai ești, să nu vorbesc cu mama să o întreb dacă a fost să te vădă, să nu-i spun cât de dor îmi este de tine, să nu derulez ziua asta, în mintea mea, cu dorul și lipsa ce țin de 19 ani….mi-a cam reușit…ce să faci, așa ne obișnuim odată cu trecerea anilor și cu maturitatea, să ne reprimăm emoțiile atunci când trebuie să învățăm să trăim în lipsa oamenilor dragi.  disciplină și conformare ….mă conformez, dar să știi că nu sunt deloc confortabilă cu schimbările și nici nu accept să știu că bucăți din ceea ce reprezentăm nu mai există…așa cum de exemplu, nu mai există grădina ta…cred că ai fi suferit să vezi toate vilele alea ridicate în fața geamului tău…pentru că eu una nu pot să respir când privesc pe fereastră cum a dispărut toată copilăria mea, odată cu tine. ai fi surprins de cât de mult au evoluat anumite