Lucruri simple

domle' nu se mai poate asa, lucrurile trebuie spuse pe nume si vinovatul sa faca un pas in fata. inca nu am aflat cine a avut tupeul sa fuga cu o butelie in spinare si sa nu recunoasca, dar dupa profilul lor as spune cam asa: G.P. s-a mutat de curand in apartament nou, ma gandesc la faptul ca nu are gaze si vrea sa faca o tura de cartofi prajiti pe plita vitroceramica, cu aroma naturala de metan. nu-i trebuie decat o configurare a IP-ului buteliei, pe care o leaga la reteaua NAT, da niste comenzi SSH, sa se logheze remote de la birou, asta ca sa verifice ca nu a venit altul sa-i sterpeleasca butelia si inchide si un tichet pe treaba asta. O.C. trebuie sa mute un calculator de la usa mai la stanga, sa o puna pe colega lui colega mai in spate, iar langa, sa aduca un birou nou. la o cerere din asta, din partea unui client, sigur as tine si eu o butelie dupa mine, sa-i dau foc. biroului, nu clientei. S.B. e tot timpul agitat si oamenii il cam enerveaza, iar in ultima v

de cand a devenit religia un subiect atat de cotroversat? blamat, comentat, optional, verbalizat sau evitat, am ajuns sa ne ferim sa deschidem o discutie depre credinta, din teama de a nu fi judecati. am realizat ca nu stiu nimic despre convingerile religioase ale colegilor mei de birou, desi lucram impreuna de ceva timp. indiferent de credinta noastra, mostenita sau aleasa, ar trebui sa fim ascultati, respectati, in nici un caz judecati sau dispretuiti pentru deciziile pe care le luam. petrecem ore in sir impreuna, discutand despre vietile noastre, preferinte muzicale, filme, politica, masini, carti, dar nu deschidem subiectul religie, sau daca devine prea personal, schimbam registrul, mai ales daca exista o persoana care ar contrazice credinta noastra. asa incat, probabil e mai simplu sa pastrezi discretia. imi amintesc cat de contrariata am fost, cand colega mea de liceu, a ales sa mearga la o Biserica Penticostala, iar pentru o vreme parea sa-si fi gasit echilibrul acolo,

a stazi  am  cunoscut -o  pe  Alexandra. o   tipa  hippy,  imbracata  cu o  rochita  cu  flori ,  pantofi sport,  un cardigan  bej   si  o  esarfa   verde  cu motive traditionale  rom anesti .  parul ondulat, prins   lejer ,  nemachiata ,  oja  inchisa, pe alocuri  sarita  de  pe   unghii . m i-a  vorbit   depre   programarea  neuro- lingvistica ,  despre cursurile  de  comunicare   pe  care le face,  despre  cat de  mult  ii place  sa   citeasca , dar si  despre   depresiile   pe  care le-a  avut   si  cum au  ajutat -o  cartile   sa  se  vindece . d espre  cum a trebuit   sa se  educe,  sa  fie  optimista ,  sa gandeasca   intotdeauna   pozitiv   si   sa  se  distanteze   de  problemele   pe  care le are.  si  ii face bine  sa   iasa  la  aer ,  sa  nu se  mai   gandeasca  la  toate.  pentru  ca se  streseaza si  nu ii place.  mi-a placut de ea, este genul de persoana pe care o simpatizezi din prima, pentru ca ii remarci cu usurinta timiditatea, decenta si sa-ti dai se

ne vindem ieftin: principiile, ideile, integritatea, altruismul.      ne place să ne lăudăm cu lucruri goale, să vorbim mai mult decât să ascultăm, să țipăm, să închidem ochii, să întoarcem spatele, să mințim, să ne mințim.      am ajuns să cumpărăm cu hârtii creditate: apartamente, haine de firmă, telefoane, mașini, bijuterii, plasme, lcd hd, ultra hd, 3k, 4k, whatever      comunicăm prost, auzim doar ce ne interesează, ascultăm fără a înțelege.  avem pretenții și credem că ni se cuvine totul.      uităm de noi, de prietenii adevărați, de familie.      suntem ipocriți!  judecăm din teama de a recunoaște propriile slăbiciuni. e atât de simplu să critici, să bârfești și nouă ne place tot ce e simplu să complicăm.      avem nevoie de dramă, să plângem fiindcă muncim prea mult, să ne plângem când nu avem ce munci, să schimbăm perdelele fiindcă nu ne mai plac, să aruncăm mâncarea fiindcă e prea multă, să ne reproșăm orice, să ne enervăm, să ne îmbolnăvim.      irosim energi