Postări

Se afișează postări din martie, 2017

am uitat

am locuit la mama doua saptamani. a fost un fel de vacanta la mine acasa. sunt plecata din Galati de 12 ani si nu ma gandeam ca o sa mai stau vreodata mai mult de cateva zile...am intotdeauna o framantare din asta, dupa doua zile vreau inapoi la barlogul meu din Bucuresti. dar am profitat de rasfatul culinar si pauza casnica, bineinteles si cu copiii la purtator, care s-au bucurat la fel de mult ca mine. mama mea are secretele ei. cum am avut timp sa mai analizez una alta, sa retraiesc copilarie,  adolescenta, studentie la mama acasa, au fost si cateva evenimente ivite care mi-au amintit de copilarie. am uitat: cum se aude ploaia prin teava de pe hol, eram fascinata in copilarie de zgomotul ploii care curgea neincetat de parca nu avea destinatie.  batutul in teava de la calorifer. obositi, dupa botez, la 12 noaptea in sufragerie se auzea de la vecinul de sus muzica populara de parca era la noi in casa. desi cei mici dormeau fara semne ca ar fi deranjati, noi tot o intrebam

killing me softly

stii cum sunt acum? ca sinucigasul caruia ii dai o funie sau un cutit sau il duci pe cel mai inalt pod.  ascult  vibe fm , ca sa ne intelegem, este un post de radio cu love music -non stop. cine a facut muzica asta?! cine scrie versurile astea? pentru mine si tortura mea emotionala? love music fara pauza: take my breath away, killing me softly, drive, power of love, my everything, allways, kingston town...si pot continua, dar cred ca s-a inteles ideea. si de trei saptamani sunt singura, adica fara Soare. din sirul plecarilor de 8 saptamani, au mai ramas 3. daca am fost vreodata numita plangacioasa, a fost nejustificat, fiindca acu ma usuc de-adevaratelea.  glumesc! de fapt nu am plans decat de vreo doua ori, odata cand am dansat cu Sofi pe  Missing you  (mdaaa) si odata cand am dansat cu Bebe Zian tot pe o melodie din asta sinucigasa. acum stiu cum se simte dorul. dorul ala pe care ti-l asumi, ca asta e viata si asa cum vorba inteleapta o zice, nu le poti avea pe to

22.11.2016

dragul meu, te rog sa nu cresti, mai ramai mic macar un timp, mai ramai baiatul meu perfect si inocent cu zambetul tau minunat si ochii astia atat de frumosi de parca spun o poveste fara sfarsit. ce sentiment incredibil am trait in prima noapte acasa cu tine, cand auzeam doua respiratii mici langa mine...am stat cu ochii inchisi doar sa va ascult...nu-mi venea sa cred si mi-as fi dorit sa opresc timpul, iar acum au trecut deja 3 luni...nu cred ca realizezi cat de multa iubire e in jurul tau si cat de importanta este venirea ta pe lume. nu pot decat sa-ti multumesc fiindca ne-ai ales pe noi, sa sper ca vom fi in masura sa-ti oferim o copilarie frumoasa, sa fii fericit si sa cresti echilibrat. inca odata inteleg cat de important este echilibrul emotional, increderea, siguranta si confortul familiei pentru dezvoltarea voastra armonioasa. poate nu voi reusi de fiecare data sa fiu cea mai buna mama, rabdatoare sau odihnita, dar o sa incerc pe cat posibil sa fiu prezenta,