Lucruri simple

am citit cuvintele din titlu în câteva rânduri scrise de Andrei Pleşu inevitabil îmi amintesc de bunica mea, cea care m-a crescut, cea pe care în ultimii ani am privit-o cu mai multă afecţiune, iubire şi un simț al grijii şi respectului, ca o răsplată pentru anii în care am fost sub ocrotirea ei. realizez cât de mult îi datorez şi cât de multă influenţă bună a avut asupra dezvoltării mele ca om matur. fiecare avem o poveste legată de bunicii noștri, cei care ne răsfățau, cei care cu blândețe ne suportau toate obrăzniciile și cu înțelegere și răbdare așteptau să primească un răspuns al afecțiunii lor. dacă infatuarea și dorința de independență mă fac acum să mă îndepărtez de ideea de a locui cu părinţii, pentru ceea ce au făcut ai mei, că au luat-o pe bunica cu noi la Galaţi, nu pot decât să le mulţumesc. eu sunt cine sunt şi pentru că bunica a fost acolo. pentru că într-adevăr, bunicii iubesc altfel, eliberaţi de stresul neajunsului, de responsabilitatea creşterii

nu ştiu cum se întâmplă, dar inspiraţia vine în cele mai nepotrivite momente. dacă aş avea un aparat care să-mi înregistreze gândurile şi să le transpună în rânduri, cred că ar fi minunat. bine, probabil rezultatul ar fi un amalgam de idei, vise, zâmbete, suferinţe, îngrijorări, înjurături, planuri, socoteli, întrebări, (poate și răspunsul la întrebarea: cât de des se gândesc femeile la sex într-o zi?!), dar toate astea ar fi doar niște efecte secundare. îi adaug eu ulterior şi nişte opţiuni de editare. cu termometrul în mână şi aspiratorul la uşă, păzesc în mijlocul nopţii, respiraţia copilului, să mă asigur că prinde câteva ore de somn. iar eu mă gândesc cât de ruptă de realitate o să fiu mâine dimineaţă. și îmi amintesc de toate momentele din viaţă când a fost nevoie să mă mobilizez. indiferent de evenimente, sunt situații când natura îți demonstrează că eşti mai puternic decât ai crezut şi că poţi trece peste acele lucruri care altfel îţi provoacă panică numai la gândul că