Lucruri simple

exista un farmec aparte al primei ninsori, al primei nopti albe, cand nu ai nevoie de felinare, cand zapada neatinsa de om e perfecta, cand iubesti frigul, cand ti-e dor de copilarie, cand ti-e pofta de un ceai cald, cand nu conteaza ca masina e acoperita de nameti...cand in sfarsit intelegi toate metaforele si epitetele chinuitoare ale compunerilor de iarna. cand copiii sunt fericiti.  si cam atat...e doar un moment care se termina destul de repede si incepe partea chinuitoare...strazi care nu sunt curatate, mormane de zapada murdara, balti, blocaje, oameni nervosi, oameni cu lopeti care muta zapada din fata curtii lor in fata curtii vecinului, masini ingropate.... am hotarat sa las masina acasa. varianta cea mai buna: tramvaiul. monologul de dimineata s-a desfasurat in felul urmator: "cu ce ma imbrac? e frig afara, nu prea merge sa-mi iau rochie si nici sa ma incalt cu cizmele de piele intoarsa (chiar am luat in calcul ca as putea sa fac asta). Ok! blugi, o camasa si

muzica. versuri. inchid ochii pentru un moment, sa se alinieze planetele (Soare sa-mi fie martor), ma pregatesc si cant!! “Spune, ce ochi străini Ştie ce doar noi ştim Ohh, doar tu şi eu Spune, tu crezi în noi? Jură, că vom fi doi Ohh, doar tu şi eu” am putine emotii… dar traiesc fiecare moment, stiu versurile pe de rost, ridic mainile si gesticulez, ma misc pe ritmul piesei, muzica incepe sa se auda mai tare si ma uit in dreapta mea spre public...dar observ pe cineva care rade. imi dau seama ca sunt in masina si nu pe scena. dammit! si era atat de misto. daca ti s-a intamplat si tie sa te trezesti in fata oglinzii (sau in masina, eventual cu geamul lasat), sa simti si sa traiesti muzica precum un adevarat star sau sa-ti imaginezi ca esti in fata a mii de oameni cantand, sa fie adorat, admirat, urmarit, inseamna ca nu sunt singura J numai ca uneori piesa aia pe care o fredonezi cu atata pasiune se dovedeste a fi cam penibila, cu versuri cam stupide, care in c

"vegeta...lacto-vegeta...deci pana la urma ce mananci?!" este o intrebare pe care o aud destul de des in ultimii cinci ani. "dar de ce nu mananci carne, ai vreo problema medicala, sau asa ai vrut tu?" am ceva probleme cu intrebarile stupide (de care uneori abuzez si eu) si cu iepurasii sacrificati pentru a fi mancati, in rest – clinic sanatoasa. mama, pana de curand, imi spunea: "hai ca am facut o supa de pui, iti dau doar zeama"...acum imi ofera niste legume, ea nu se mai chinuie sa ma inteleaga, iar eu sunt fericita. sau mi s-a intamplat acum cateva zile cu altcineva: "mananca niste salata boeuf...eii draga, dar cata carne crezi ca are, mai mult sunt legume" cred ca am cateva variante de raspunsuri pe care le-am tot folosit de-a lungul timpului, pentru a justifica o alegere pe care nu trebuie sa o justific. nu imi amintesc exact care a fost momentul in care m-am hotarat sa iau o pauza de la mancat carne, dar fiindca m-a