Lucruri simple

ma enerveaza ca trebuie sa suport vecinii nebuni care la 7 dimineata dau muzica tare. ma scoate din minti cand trebuie sa accept toti soferii grabiti si suparati care claxoneaza in trafic de la prima ora si care incalca legile. m-am saturat de taximetristii care iti umfla un pret inainte de a te urca in masina lor si iti conditioneaza pornirea. ma surprinde nesimtirea cu care suntem tratati atunci cand ar trebui sa beneficiem de o servire amabila la un restaurant. ma obosesc explicatiile date, doar ca sa justifici niste alegeri, pe care nu trebuie sa le justifici nimanui nu suport discutiile interminabile, pe aceleasi subiecte, fara un rezultat eficient.  nu-mi place sa vad cum oamenii repeta greselile si totusi nu invata nimic din ele. nu inteleg de ce in continuare acceptam sa fim bataia de joc a cuiva pe banii nostri? ma enervez pe mine, ca tolerez toate de mai sus, multumindu-ma sa gasesc scuze si explicatii umane pentru tot ce se intampla. pentru ca

există momente în viaţă când te bucuri de ceea ce eşti, chiar dacă eşti mai ciudat, chiar dacă nu intri în nişte standarde impuse de traiul în această societate minunată. ca de exemplu eu: sunt antisocială. au fost câteva momente în care am suferit, dar mascate bine de drama mea interioară, de fapt, le-am transformat în avantaje pe termen lung. şi cred că mi se trage din copilărie. nu am avut niciodată prieteni foarte mulţi, nu am fost comunicativă, exuberantă, nu ţineam să mă fac plăcută. şi nu am fost la grădiniţă, ceea ce înseamnă că nu am avut plăcerea de a socializa, de a-mi dezvolta simţul competiţiei, de a mă compara cu alţi copii, dar din fericire am fost şi ferită de răutăţile copiilor, de inevitabilele certuri şi mici drame. eu m-am pierdut întotdeauna printre cei mai mari, ceea ce cumva m-a obligat la o seriozitate venită înainte de vreme. până mai acum 1 an mâncam singură la prânz, de cele mai multe ori, la birou, stăteam cu căştile cu muzica dată tare şi îmi v