10:40
acum 3 ani asteptam cu nerabdare momentul intalnirii noastre. eram deja de doua saptamani plecata de acasa, scoasa din ritmul meu, din tabieturile mele, departe de cei apropiati si totusi atat de aproape de confortul si linistea de care aveam nevoie pentru venirea ta. m-am plimbat pe liniste, pe vreme calduta, pe picaturi de ploaie, pe racoare, am urcat scari, am ras, am plans si am stat de atatea ori in fata unei mici Biserici de lemn din Brasov, intrebandu-ma ce o sa urmeze. era un necunoscut, dar de care nu-mi era teama. am promis ca o sa te ocrotesc, ca o sa fiu un parinte curajos, ca o sa te las independenta, ca o sa cresti intr-o lume minunata, cu povesti si cu oameni frumosi. cu cat cresti, cu atat realizez ca e din ce in ce mai dificil, as vrea sa te tin din ce in ce mai aproape, mai protejata de ce se intampla in exterior, pentru ca de fapt ne lovim atat de des de nedreptati, de oameni nu foarte prietenosi, de situatii stupide, de pierderi sufletesti sau poves