Lucruri simple

este ora somnului, lucrurile se desfăşoară în felul următor: -       Sofi hai să facem nani -      nuuuu -      uite toată lumea doarme: copăceii, căsuţele, bum bum (maşina) şi... -      și tataie? și nana şi nanu -      și buni -      și buzia (bluza) -      da şi bluza şi pantalonii şi Mitty şi Minnie şi Kitty -      și mama şi tata şi Sosi nani -      daaa Sofi toată lumea!! când termin de enumerat pe toată lumea începe: -      pam pam -      vrei să-ţi cant? -      daaa -      un motan cât un pisoi.. -      nuu -      elefantul ciciii -      antul (altul) -      are mama o fetiţă cât un... -      antul -      iepuraş coconaş... -      antul -      în pădurea cu alune... -      antul eii şi mă ţine aşa până epuizez toate variantele, poate poate se întâmplă să-i convină un cântecel pe care îl repet la nesfârşit până adoarme...de multe ori aţipesc eu înaintea ei ei bine, dimineaţă, trezită de la 7, în timp ce mă pregătesc de m

să-mi explice şi mie cineva cum face pipi în recipientele alea mici şi înguste, când trebuie să dea probe la analiză. am obiceiul să amân ziua analizelor tocmai din cauza acestui procedeu. cu recoltarea sângelui nu am nicio problemă, nu mi se face rău, nu întorc capul, nu mă ia cu leşin (am rezistat eu şi când i-au luat sânge Sofiei) şi cred că aş putea face meseria asta (medicina, nu recoltarea de pipi și sânge), până la un punct (mulţumesc şi zecilor de seriale de profil), mai prost stau cu memorarea termenilor de specialitate. dar când vine momentul de primit eprubetele vinovate, mă uit la ele şi mă întreb cu ce au greşit, cu ce am greşit eu şi cum îşi imaginează cineva că e uşor să umpli chestiile alea. în perioada asta, la câteva luni trebuie să repet analizele şi primesc două recipiente... cum să explic: se şterge din memorie automat de la un set de analize la altul ce trebuie să fac cu cele două plastice, pentru că, bineînțeles există o procedură, care ţi se explică

cum se doarme când ai toate grijile lumii pe cap