Lucruri simple

ne pregatim sa iesim. e 5:45 dupa-amiaza, inca foarte cald, dar suportabil pentru plimbarea de seara. bebe e in carutul lui rezistent si solid, care de altfel a plimbat cateva fundulete de bebelusi (multumim Roxi!)  Sofi cu trotineta. daca o intreb ce luam afara, dupa ce isi umple palaria cu ponei, punguta cu creta colorata si carutul cu papusi: - luam trotineta - Sofi iesim pe aici prin fata si o sa ramanem singuri (era ora de plecare a bonei) si parca vad ca luam trotineta degeaba - nuu, eu vreau trotineta - Sofi eu nu o car daca nu te plimbi cu ea - bineee iesim! e incantata de parca zboara pe trotineta...ce sa zic ...10 pasi de ai mei? cam atat a durat aplombul.  - nu mai vreau pe trotineta, merg pe jos! - suuper, de ce oare ma asteptam la asta?! fac intr-un fel si potrivesc masinaria sub carut, poneii tot pe acolo, mergem la plimbare pe jos cu prietenul Tudor, mama lui si inca o vecina. dupa turul obisnuit ne intoarcem in fata blocului unde prietenel

e o noapte trista pentru mine. aproape ca oboseala si somnul au disparut imediat cum am citit stirea. si mi-ar fi prins bine niste ore de somn, mai ales ca Zian doarme  de la 8:30  si Sofi  de la 9:30 . dar am fost luata prin surprindere, asa ca imi inec amarul in cateva melodii de la Linkin Park (ar fi mers si un pahar de vin rosu) Chester liderul trupei s-a sinucis. pai nu am ascultat eu pana la epuizare "in the end"? si nu eram eu cool in liceu ca aveam albumul original primit de la bro "Reanimation"? aveam 16 ani...ce vremuri.  pai cine era acolo in linie la concert si striga de nebuna ca divorteaza pentru Chester?...hmm asta era Mimi, dar si eu gandeam fix acelasi lucru. pai de ce mai baiete faci din astea? nu puteai sa ma suni, sa iesim la o cafea, sa vorbim? rezolvam noi cumva si cu noptile nedormite si cu stresul si timpul asta nenorocit care nu ne lasa sa traim, e tot mereu impotriva mea...ups, iar am vorbit despre mine. serios! nu sunt

- ce ai vrea sa-ti cumpar cadou de ziua noastra? - pai nu vreau nimic. dar tu? - nimic... nu stiu, dar chiar nu imi doresc ceva anume. - atunci ce zici daca iesim undeva? - pai cum sa facem sa iesim? - sta bona cu copiii cateva ore seara, sau ne intalnim la pranz. hai sa mergem la restaurantul unde te-am cerut in casatorie...hmm, dar astia nu prea au nimic de mancare pentru tine... - mda, e cam dificil sa iesim numai noi, poate daca am fi stabilit mai din timp..nu stiu unde sa mergem, un pranz ne va lua mai mult timp, hai sa o lasam pe altadata. dar bineinteles ca nu m-am putut abtine si i-am facut prajitura pe care ma roaga de cativa ani sa o fac, iar el a umblat o oraaa sa-mi ia cel mai frumos buchet de flori: 15 ani de relatie si 15 trandafiri rosii, 8 ani de casnicie si 8 trandafiri galbeni. am aniversat acasa, in varful patului, cu copiii, cu joaca si rasete fiindca altfel nu putem, fiindca am simtit ca anii astia au acum o alta semnificatie alaturi de ei, fii