Lucruri simple

mi-e dor de tine. astăzi mai mult ca oricând mi-ar fi plăcut să-ți spun "la mulți ani tată!"  te-am visat iar. și atât de greu îmi e să revin la realitate când atât de puțin mi-a rămas de la tine.   știi cât dor am strâns în toții anii ăștia? câte lucruri nespuse? câte evenimente pierdute?   păstrez cu drag casetofonul pe care l-am primit de la tine și Dan și pe care mă încăpățânez să-l folosesc, după 20 de ani, ca și cum ar fi nou. dar cum pot renunța la puținele lucruri care leagă viața asta de amintirea ta?   aveam cd-ul cu Sofia Vicoveanca, pe care l-am ascultat de atâtea ori și pe care mă rugai să-l mai pun odată. acum înțeleg de ce mi-a plăcut numele Sofia și a fost singura opțiune pentru numele copilului meu.   ții minte când eu "gestionam" numărul de țigări pe care aveai voie să le fumezi pe zi?...știai bine unde le țin ascunse și totuși îmi făceai jocul și te rugai de mine "hai măcar o țigară dă-mi"   îți amintești

sunt zile in care te prinzi de la prima ora cum o sa-ti mearga. daca te-ai trezit bine dispusa, parul spalat cu o zi inainte inca sta bine, nu ai cearcane, iar hainele pe care le imbraci te fac sa zambesti, atunci e clar, ziua ta are sanse mari sa fie o reusita. daar sunt si acele zile atat de ciudate, incat ai vrea sa ai telecomanda lui Adam Sandler, sa dai pe repede inainte. sa luam un exemplu, ziua mea de luni. am simtit-o de  pe la ora 6  a.m. asa, ca se anunta a fi cu provocari. m-am trezit obosita, fara chef, am bajbait prin camera si i-am facut cunostinta degetului mic de la picior cu o jucarie de lemn...solida, strategic plasata (jucariile din apartamentul nostru au niste zone bine definite: peste tot, ca si cum fiecare ar trai intr-o vila a ei, iar efortul meu de a le muta in garsoniera e in zadar). dupa ce am tipat in interiorul meu, fiindca in exterior inca dormea proprietarul jucariilor, am vrut sa aleg o varianta de textila care sa ma faca sa zambesc. aveam c

sunt anumite momente in viata cand as vrea sa opresc timpul. cand toata lumea e bine, cand totul se aliniaza, cand este liniste, cand este echilibru. cand este zambet. cand ai incredere. exista un moment cand toate framantarile dispar, cand intrebarile nu-si au rostul, cand vorbele sunt de prisos, cand sentimentele nu trebuie demonstrate in gesturi. cand totul are sens. fara efort, fara prea multe resurse.  daca as putea sa opresc timpul la momentul asta...nu am nevoie de nimic mai mult. se termina vacanta si asa cum bine spune Andreea "ce e frumos , trece al naibii de repede"...

din categoria spam-urilor care isi fac loc in inbox: primesc un email, unu' se lauda ca bea un vin pe malul marii, se pregateste de vacanta in Barcelona si se intreaba cum de rezist eu asa, de pe o zi pe alta...ma uit surprinsa in oglinda, sa vad daca arat rau, poate is trasa la fata sau poate hainele is rupte pe mine. ma calmez repede, totul e la locul lui. stie el ca visul meu e sa vad lumea! multumesc, dar vad bine, am scapat si de ochelarii cu dioptrii (Slava Domnului ca am scapat de porecla Betty cea urata!  citesc in continuare, poate ne cunoastem si vrea omu' sa ma ajute sa fac un ban cinstit: ma pune sa calculez cati euro face el intr-un an: hai sictir! cica face bani si cand merge la plaja...m-a facut putin curioasa, dar ma abtin sa cer detalii (poate presupune ceva nuditate si pescuit, n-as vrea sa aflu) imi da un link si imi zice sa nu ma sperii ca imi "fac ei instructajul"...serios?! cine sunt ei?!! "dupa aia prind gustul si o

ma pregateam sa trimit o poza prietenelor mele cu o tipa grasa. fooarte grasa, imbracata intr-un costum de baie care nu o avantaja, care trebuia sa-si faca vant ca sa se poata ridica de pe sezlog si care a consumat aproape un tub de spray pentru protectie solara.  probabil ar fi urmat niste comentarii rautacioase, ca intre noi fetele, care ne bucuram de o silueta normala.  am renuntat in a trimite poza pentru ca mi-am dat seama, inca odata cat de mult judecam dupa aparente si cam cat de superficiali suntem, dar iata cum totusi am expus in detaliu poza, cat sa-ti imaginezi singur frumusetea esuata. nu-mi place sa judec, nu-mi place sa privesc ciudat spre oameni si nu ma suport cand ma trezesc cu niste ganduri rautacioase.  e drept ca nu ma aflu chiar pe o plaja unde defileaza fotomodelele de la Victoria's Secret in costume de baie, iar media de varsta ma face sa face sa ma simt ca intr-o vacanta de bunici. ca o paranteza, ma intreb fetelor (Dana, Andreea, Sys) oare