vreme de amintit povești frumoase

mi-e dor de tine. astăzi mai mult ca oricând mi-ar fi plăcut să-ți spun "la mulți ani tată!" 

te-am visat iar. și atât de greu îmi e să revin la realitate când atât de puțin mi-a rămas de la tine.

 

știi cât dor am strâns în toții anii ăștia? câte lucruri nespuse? câte evenimente pierdute?

 

păstrez cu drag casetofonul pe care l-am primit de la tine și Dan și pe care mă încăpățânez să-l folosesc, după 20 de ani, ca și cum ar fi nou. dar cum pot renunța la puținele lucruri care leagă viața asta de amintirea ta?

 

aveam cd-ul cu Sofia Vicoveanca, pe care l-am ascultat de atâtea ori și pe care mă rugai să-l mai pun odată. acum înțeleg de ce mi-a plăcut numele Sofia și a fost singura opțiune pentru numele copilului meu.

 

ții minte când eu "gestionam" numărul de țigări pe care aveai voie să le fumezi pe zi?...știai bine unde le țin ascunse și totuși îmi făceai jocul și te rugai de mine "hai măcar o țigară dă-mi"

 

îți amintești când ai încercat să mă înveți să joc table? nu s-a lipit de mine, deși m-ai lăsat să câștig de câteva ori. ce îmi plăcea să țin scorul când jucai cu Mihaela, aveam caiete pline de liniuțe și M-uri.

 

știi măi tată când jucam cărți în bucătărie, cu Claudia și ai strigat dintr-o dată de ne-am speriat și apoi ne-am pus pe râs de nu ne mai opream?

 

ții tu minte când am înregistrat peste caseta ta de muzică primită de la Bistrița, muzica mea de la radio? nu mi-ai zis nimic.

 

sau când am aprins o brichetă sub termometru să văd cum crește temperatura și am murdărit pereții...nu mi-ai zis nimic

 

sau jocurile noastre, înainte de somn, când mă ascundeam sub pătură și tu întrebai: "Victorița, und'o fi fata asta?" și eu începeam să chicotesc.

 

în fiecare seară mă rugai să dorm cu voi și eu va păcăleam: "lasă mâine seară"

 

Dumnezeule ce compoturi și zacuscă, murături și gemuri minunate făceai. muncite din timp să le avem toată iarna și îmi spuneai: "când o să vâjâie vântul atunci o să desfacem borcanul de compot", iar eu începeam să vâjâi prin casă până cedai și scăpam la beciul cu bunătăți.

 

am învățat de la tine rețeta perfectă de cafea, în cantitatea potrivită de apă trei lingurițe de cafea, trei de zahăr, iar eu făceam “cea mai bună cafea” când veneau prietenii în vizită la tine.

 

îți amintești când îmi povesteai de glumele pe care le făceai colegilor, la muncă? când schimbai pălăria cu una mai mică și se trezea omul că într-o zi avea capul mai mic, iar a doua zi revenea la dimensiunea normală?

 

te priveam de la colțul ușii câtă răbdare aveai cu nepoata ta, de-o șchioapă, să-i citești povești și cum ea te asculta cuminte. cât mi-aș fi dorit să-i citești povești Sofiei...

 

am știut dintotdeauna că nu ești bine, chiar dacă nu pricepeam toate vizitele la medici, internările sau zecile de pastile pe care cu atenție ți le dădeam zilnic.

 

știi că am fost mai mult decât un copil. am fost sprijinul tău, am fost acolo lângă tine tot timpul până am pierdut totul mult prea devreme.

 

unde am lăsat toate amintirile astea?

 

astăzi vreau să-mi amintesc de toate momentele frumoase și chiar dacă nu-ți spun "la mulți ani tată", îți spun că mi-e dor de tine.