kinder cu surprize
colegul Octavian (colegii adevăraţi nu or să fie niciodată foşti colegi) m-a întrebat când mai scriu şi eu ceva. bineînţeles că am o explicaţie pentru absenţa mea şi o să încerc să o fac cât mai metaforică: ştii starea aia de mahmureală, a doua zi după o beţie cruntă? (îmi amintesc din tinereţe) când îţi este greaţă încă de dimineaţă, îţi vine să vomiți, ai mânca ceva, dar parcă nu prea, ai bea nişte apă cu lămâie (sau zeamă de varză), dar nu te ajută cu nimic, ai gâtul uscat, eşti praf de oboseală de ai dormi vreo 12 ore încontinuu, nu ai chef de nimeni şi nimic, te mai doare şi capul şi stomacul?! eii înmulţeşte starea aia cu vreo 12 săptămâni şi înţelegi cum m-am simţit eu. metafora a fost pentru băieţi, pentru fetele care au trecut deja prin asta, poate aţi recunoscut ceea ce se cheamă primul trimestru de sarcină. să fie clar, starea fizică se compară cu ce am descris, emoțional încă sunt pe niște norișori. yeiiii!! vestea bună e că Soare este însărcinat…prin simpatie