Lucruri simple

dragul meu, 3 ani au trecut…. mi-am dorit foarte mult ca venirea ta pe lume să nu fie programată, să se întâmple atunci când ești pregătit și din fericire, ai venit în întâmpinarea fricii mele de a grăbi lucrurile și te-ai sincronizat minunat…a fost o zi frumoasă și spre deosebire de teama pe care o aveam la Sofi, cu tine lucrurile au fost atât de naturale, iar tu te-ai lipit de mine imediat.  am crezut că voi fi o maestră în ale creșterii copiilor, după experiența cu Sofi, care nu a fost un bebeluș chiar ușor de gestionat…eram pregătită pentru orice, sau așa am crezut, dar ai reușit să-mi dai toate planurile peste cap…ai fost pe cât de surprinzător, pe atât de provocator,  iar viața cu tine este o călătorie minunată, plină de surprize .  mi-ai bulversat limitele și mi-ai testat resursele de răbdare și puterea de înțelegere, mi-ai făcut creierii praf de atâtea ori și am trecut împreună prin multe momente de panică, de plâns, de frământări, de întrebări dacă ceea ce fac e b

avem un tablou la care țin foarte mult, pe care l-am făcut atunci când eram însărcinată cu Sofi și este compus din aproape toate biletele de la concertele văzute până la momentul respectiv. îmi amintesc de domnul care mi-a pus în practică ideea, că zâmbea ironic și îmi spunea “stați liniștită, de acum o să mergeți doar la concerte de copii”...cam așa a fost, in ultimii ani cred că am mai prins concertul lui  Robbie Williams. No regrets! tabloul acesta mi-a pictat atâtea culori și emoții în suflet, țin minte fiecare concert și impresie lăsată de artiști, dar și sentimentul de la final și gândul că “ăsta a fost cel mai tare concert”.  aseară am fost la concert la Maestrul Nicu Alifantis. a fost cel mai tare concert! ce voce are! și câtă bunătate! nu pot să explic emoția care depășea gradul pe care sufletul meu putea să o suporte...avea tata o vorbă "o durere plăcută!". o greutate pe care o porți cu ușurință, o melancolie care îți dă liniște, calm și o sta

Cand ne-am intalnit Ne-am iubit Infinit

săptămâna mea liniștită, liberă și eliberată de monstruletii aflați în vacanță, săptămâna care avea să se compună în jurul unei poșete și a ținutelor elegante pe care le visam încă din weekend, părul meu care urma să se așeze minunat și pantofii mei cu toc, pe care nu i-am purtat toată vara, prânzul meu calm în care trebuia să mestec de 30 de ori fiecare furculiță cu mâncare, timp să mă organizez cu micile detalii și marile planuri, zile în care traficul să fie mai potolit…săptămâna mea a rămas un vis care s-a transformat într-un haos. în primul rând, poșeta mea de doamnă, primită cadou de la iubitul meu (evit să menționez că am considerat că este un cadou scump și oarecum inutil :D ), în sfârșit am simțit că e momentul ei, fiță de geantă, pe care o țineam în husă de vreo 2 ani, eram convinsă că nu mă voi trezi cu mașinuțe, dulciuri, firmituri, gustarelele copiilor, pisicuțe și iepurași de plus…o geantă curată! își merita toată atenția și vestimentația aferentă… Dumnezeule, de