daca ieri a fost duminica, azi ce zi e?

sunt zile in care te prinzi de la prima ora cum o sa-ti mearga. daca te-ai trezit bine dispusa, parul spalat cu o zi inainte inca sta bine, nu ai cearcane, iar hainele pe care le imbraci te fac sa zambesti, atunci e clar, ziua ta are sanse mari sa fie o reusita.

daar sunt si acele zile atat de ciudate, incat ai vrea sa ai telecomanda lui Adam Sandler, sa dai pe repede inainte.

sa luam un exemplu, ziua mea de luni. am simtit-o de pe la ora 6 a.m. asa, ca se anunta a fi cu provocari. m-am trezit obosita, fara chef, am bajbait prin camera si i-am facut cunostinta degetului mic de la picior cu o jucarie de lemn...solida, strategic plasata (jucariile din apartamentul nostru au niste zone bine definite: peste tot, ca si cum fiecare ar trai intr-o vila a ei, iar efortul meu de a le muta in garsoniera e in zadar).

dupa ce am tipat in interiorul meu, fiindca in exterior inca dormea proprietarul jucariilor, am vrut sa aleg o varianta de textila care sa ma faca sa zambesc. aveam cinci variante, din motive de economisire timp, prefer sa aloc o ora duminica sa-mi pregatesc hainele pentru toata saptamana. 

de data asta nu a functionat nicio varianta pregatita, plus vreo alte doua de backup. intr-un final am plecat pe jumatate multumita, cu 3 min mai tarziu ca de obicei si cu 50% mai mult trafic. ca asa se intampla, dintr-o data te trezesti ca in loc de 5 min pana la birou ajungi sa faci 20 si daca esti mai fraiera, ca subscrisa care sta in coada de asteptare si nu face niste depasiri pe linia de tramvai, te uiti la aia mai tupeisti si ii injuri.

buun! ajunsa intr-un final la birou, in prima jumatate de ora, cu o cana de cafea in fata si cu sefu foarte serios, care imi dicta niste taskuri...am varsat cafea pe tastatura, pe un laptop Apple..pfff ce asa mare lucru?!... am calculat rapid ce sanse am sa mai dau copilu la gradinita, daca ma apuc sa platesc laptopul si nu a iesit bine.

nu mi s-a intamplat niciodata sa scap o picatura de apa pe birou, s-a intamplat acum, pe un Macbook, pe care sefii mi l-au inmanat foarte mandri ca o sa fiu smechera cu un astfel de laptop si ce bine o sa-mi fac treaba.

avand un calculator nefunctional si multe sarcini de indeplinit, solutia a fost sa-mi aduc laptopul de acasa, de care am mai povestit ca e ca o manea in miez de noapte (asta imi aminteste de vecinii mei cei noi, despre care voi povesti la un moment dat). 

in 20 min, cu vorbit la telefon in timp ce conduceam, cu depasit si mers pe linia de tramvai (ahh unde eram eu care judeca mai devreme pe toti "nenorocitii" care se bagau aiurea?!), eram la birou cu laptopul cel viteaz, pregatita sa-mi fac treaba. numai ca mare parte din munca mea in frumoasa zi de luni a fost compromisa pentru ca nu aveam acces la documente. 

alte detalii, de genul: nu mi-a mers cardul sa fac o plata, cum mi s-a lipit o punga de fund si eram cu toata echipa afara la masa sau ca am uitat portofelul la birou, nici nu are rost sa mai amintesc din ziua mea de luni. 

cand lucrurile grave deja erau consumate de dimineata, orice altceva parea ca-mi testeaza simtul umorului. 

care de altfel luni mi-a lipsit cu desavarsire. atat de rau, incat orice gluma avea in capul meu un scenariu criminal...la propriu.

ca atunci cand iti este atat de foame, incat vrei sa bati pe cineva, sa dispara toata lumea din fata ta, urasti pana si mancarea, pentru ca in lipsa ei, te-ai transformat intr-un dezastru, ai numai replici acide si jigniri care vin pe banda rulanta ca si cum ai fi la olimpiada de lingvistica, dupa care, dintr-o data te potolesti si tu si stomacul si lucrurile intra in normal.

asa a fost ziua mea de luni!