curaj sau frică

nu ştiu cum se întâmplă, dar inspiraţia vine în cele mai nepotrivite momente. dacă aş avea un aparat care să-mi înregistreze gândurile şi să le transpună în rânduri, cred că ar fi minunat. bine, probabil rezultatul ar fi un amalgam de idei, vise, zâmbete, suferinţe, îngrijorări, înjurături, planuri, socoteli, întrebări, (poate și răspunsul la întrebarea: cât de des se gândesc femeile la sex într-o zi?!), dar toate astea ar fi doar niște efecte secundare. îi adaug eu ulterior şi nişte opţiuni de editare.

cu termometrul în mână şi aspiratorul la uşă, păzesc în mijlocul nopţii, respiraţia copilului, să mă asigur că prinde câteva ore de somn. iar eu mă gândesc cât de ruptă de realitate o să fiu mâine dimineaţă.

și îmi amintesc de toate momentele din viaţă când a fost nevoie să mă mobilizez. indiferent de evenimente, sunt situații când natura îți demonstrează că eşti mai puternic decât ai crezut şi că poţi trece peste acele lucruri care altfel îţi provoacă panică numai la gândul că ar putea să se întâmple.

eu am avut un an de zile în care am dormit câteva ore pe noapte şi alea în niciun caz legate. Din perioada respectivă, jumătate am prins-o şi cu job full time.
efectiv ajunsesem să nu înţeleg ce se întâmplă, aveam rare momente când cedam şi aveam impresia că nu o să se mai termine niciodată, dar în 90% din timp am fost fresh, mă trezeam dimineaţa ca şi cum ar fi fost o noapte normală, puteam să-mi fac treaba la potențialul maxim, la muncă nu m-am dus niciodată supărată, sau cu scuze care probabil nu ar fi interesat pe nimeni, iar oboseala o ascundeam bine mersi sub mascara şi atitudinea potrivită.

și fiindcă ne învârtim în jurul personajelor din serialele pe care le tot urmărim în ultimii ani, mi-am creat şi eu nişte tipare. cât de cool era Moody, cât de rece era Lightman, cât de serios şi dur părea House… am zis că pot cu uşurinţă să mă educ, ca în anumite situaţii să am asul în mânecă. să ştiu cum să reacţionez, ca şi cum aş avea scenariu pregătit, indiferent ce urmează, am emoţia, reacția sau cuvintele potrivite.

bineînţeles că în realitate lucrurile nu stau chiar aşa (poate trebuie să reiau serialele alea), iar în momentul de criză, toate scenariile cam fug de sub controlul nostru şi ajungem tot la instincte.

instinctele alea care uneori te transformă, ajungi să nu te recunoști, alteori de fapt îţi dai seama că te-au dus spre locul potrivit.

cred totuşi că există acel moment, acel punct culminant, în care raţiunea îţi dă nişte indicaţii…. te îndrumă să iei o decizie, te face mai puternic, te scoate din ritmul tău, te zdruncină bine, te ţine de mâna, te trece de momentul de criză şi apoi te abandonează, iar tu revii la cel ce erai. și începi să analizezi: atunci ţi se înmoaie picioarele, nu poţi să crezi că ai trecut prin ce ai trecut şi apoi curajos te feliciţi pentru cât de puternic eşti.

cel mai probabil sunt momentele în care curajul se întâlneşte cu frica şi depinde foarte mult doar de tine pe cine laşi să conducă în lupta asta sau să găsești echilibrul între cele două. în final nu se exclud și amândouă ar putea să te ducă spre decizia corectă.

eu recunosc că în multe aspecte ale vieţii m-am lăsat condusă de frică, căreia îmi place să-i spun: prietena mea Prudența şi din cauza asta am pierdut câteva oportunităţi..probabil, nu am de unde să ştiu...prefer să cred că lucrurile se întâmplă cu un scop şi nu că aș fi eu fricoasă să-mi asum riscuri.

cât despre momentele de criză, încă încerc să descopăr cea mai bună metodă de gestionare a lor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"a fatherless girl thinks all things possible and nothing safe"

Buburuza cu 7 bulinute

Bu Zian