farewell Marie


"Muzica este arta cea mai apropiata de lacrimi si amintire"








Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

cine ești tu fericire care nu-mi dai drumul la picior?

Imagine
nu-mi amintesc câte nopți nedormite au fost, câte ieșiri ratate, câte pahare de vin pierdute, câte dimineți fără machiaj sau zile fără tocuri, câte planuri schimbate sau țigări nefumate...dar îmi amintesc fiecare emoție, fiecare moment de nerăbdare, de fericire, de panică sau momentele de stângăcie până am ajuns să ne descoperim. am fost egoistă pentru că te-am păstrat numai pentru noi. am trăit fiecare etapă, de la sâmburel la cea care ești, fiecare mișcare și apoi fiecare respirație în micul nostru univers. te-am protejat cât am putut de discuții inutile și detalii fără rost, care ți-ar fi furat din unicitate. ești perfectă pentru mine, așa cum fiecare copil e perfect pentru părinții lui, iar eu îmi promit și îți promit că o să respect cine ești. nu scriu pentru tine, scriu pentru mine, pentru ce am promis, pentru momentele în care am să uit și poate am să mă pierd în dorința de a te face fericită altfel decât meriți. așa că îți promit că vei avea atenția mea atunc...
Citiți mai multe

"a fatherless girl thinks all things possible and nothing safe"

Imagine
am avut un vis, a fost atât de frumos, iar tu ai fost atât de prezent, ca și cum ai fi vrut să știm că ești în viața noastră, chiar și după atâția ani de absență..  te-am îmbrățișat în vis și nu voiam să te las, te-am îmbrățișat în timp ce plângeam de dor, de teamă să nu treacă prea repede momentul, plângeam cu recunoștință că trăiesc emoția de a fi lângă tine, eu mare, tu la fel ca atunci când m-ai lăsat mică ….știam că o să se termine visul și am vrut să cuprind tot tot, tot ce mi-a lipsit în anii ăștia și tot ce aș avea nevoie pentru a merge mai departe….dar știu că eu sunt fiindcă tu ai fost și îți mulțumesc pentru tot, tata. mi-aș fi dorit astăzi să-ți spun "la mulți ani!"   
Citiți mai multe

fericirea se împarte la unu

mă întreb dacă oamenii care aleargă după fericire își dau seama cât de singuri sunt? mă întreb dacă fericirea contează cu adevărat sau contează doar drumul până la ea? mă întreb de ce e atât de vânată o stare atât de trecătoare? și mă întreb de ce uităm de toate celelalte lucruri, doar pentru că vrem puțină fericire? suntem structurați în așa fel încât să iubim pentru totdeauna aceiași persoană? mult timp am crezut că nu există acel suflet pereche, că e o invenție menită să ne țină ocupați, uneori să îl căutăm o viață, uneori să luptăm să-l păstrăm pe viață. și dacă există, oare sufletele pereche se pot pierde? și în locul lui ce mai căutăm? o replică, o poveste nouă care să ne facă fericiți până la epuizare sau până la plictiseală?...probabil asta e cea mai mare problemă a noastră, ne plictisim de noi, dar fugim de ceilalți, ne ascundem sau ne creăm o nouă imagine crezând că putem minți...că putem fura puțină fericire. dacă ajungem să luăm peste picior iubir...
Citiți mai multe