Exercițiu de echilibru

El: - Haide mă, o fi și ăsta scriitor acuma!

Eu: - ….

El: - Marele artist s-a trezit să-și pună memoriile într-o carte, fiindcă așa e la modă!

Eu - Nu vreau să te contrazic, dar îmi place să am libertatea de a alege să citesc ce vreau, fără să judec, sau să pornesc cu o idee greșită.

El: - Am auzit eu că e o porcărie cartea asta, am citit niște comentarii.

Eu:- Dar ai avut curiozitatea să pui mâna să citești câteva rânduri? Să vezi cum scrie, si ce “porcării” debitează? Și după aia să-ți faci o părere? Cred că trebuie să citești destul de mult, așaaa în general, încât să poți să-ți faci o părere despre ceva/cineva. Iar oamenii sunt liberi să-și exprime ideile, cu atât mai mult cu cât există unii, sau alții care găsesc interesant ce au de spus.

El:- A da bine, nu am nimic cu omu, așa îmi place muzica lui, dar nu înțeleg de ce trebuie să scrie. 

……

dialogul a fost ceva mai lung și mai polemic, dar așa erau majoritatea conversațiilor cu colegul meu, care avea o pasiune pentru discuțiile în contradictoriu.

 

și așa începe călătoria cu Tudor Chirilă. nu am stat să fac o analiză literară dacă merită să citesc cartea sau nu, nu am citit nicio recenzie, nu am fost la evenimentul de lansare, nu m-am bazat pe ce face în muzică, nu sunt o fană înrăită (deși am fredonat cu ardoare de atâtea ori Vara asta o să mă indragosteeeesc), dar ca un exercițiu și cu poftă de citit m-am apucat de ea.   

 

Exercițiu de echilibru. m-am gândit de cât echilibru e nevoie în lume, în viața mea, în viața celor din jurul meu. și de cât echilibru avem nevoie în iubire. și apoi am restrâns esențialul la coperțile cărții. am o manie de a mă uita la ultima pagină, să văd numărul din colțul de jos: 384 (întotdeauna calculez în cât timp aș putea să o termin). 5 zile, pe lângă celelate lucruri de făcut…

și apoi cu deadline-ul stabilit, pornesc la drum.

 

ce e cu cartea asta? e ca și cum ai citi o poveste scrisă de mână. este atât de personală, de altfel sunt articolele postate pe blogul lui, dar pare mai la îndemână să le ai strânse într-o carte, mai ales dacă ești, așa cum sunt eu fan al cărții tradiționale și nu digitale.

 

este ca o călătorie printre visele, idealuri, gândurile omului Tudor Chirilă. cu un limbaj ușor de înțeles, liber și sincer reușește să transmită energie, poezie și pasiune.

 

simți cum se joacă cu figurile de stil și trece cu ușurință de la suferință la furie, de la iubire la ură, de la frământări sufletești la aroganță, la spiritualitate și nationalism.

 

e o lectură ușoară și totodată complexă.

am descoperit un personaj romantic, la care ai impresia că mintea și gândurile îi funcționează mai repede decât se poate exprima.

 

am descoperit că muzica și scrisul se armonizează, așa cum e normal la un artist complet.   

și poți cu ușurință să te regăsești într-una din filele lui de jurnal, pentru că sunt povești de viață.

 

Tudor Chirilă:

 “In definitiv, cu cât vei ridica un zid mai înalt în jurul tău cu atât va fi mai bun cel care-l va sări.”

 

 “Esti singur în vârtejul suferinței tale și dacă vrei să ieși trebuie să tragi aer în piept și să te scufunzi până se sfârșește. Mai degrabă iubește-o până când iubirea ți se face apă și se scurge prin toți porii. Iubește-o în absență. Va fi ca și cum te-ai arunca de nebun într-un zid. De sute, de mii de ori. Neclintit, zidul îți va rupe oasele, pielea ți-o vei zdreli, îți vei sfâșia hainele până când te vei fi prelins în praful de la baza lui. Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca după un coșmar pe care vei încerca să-l rememorezi. Soarele dimineții nu-ți va da timp și vei uita. Cu fiecare zi care va trece vei mai fi uitat puțin câte puțin...Vindecă-te singur. E tot ce poți face pentru tine.”

 

Deadline accomplished!