librăria

astăzi am intrat într-o librărie, la un colț de stradă. mirosul m-a dus imediat cu gândul la librăriile din Galați: Penița, KM sau cea mare din centru, nu mai țin minte cum se numea. da, mă refer la librăriile clasice. m-a cuprins dorul abia când am intrat și am simțit acel miros.

până și vânzătoare îmi era familiară, o doamnă trecută de prima tinerețe, cu ochelarii prinși de un lănțișor în jurul gâtului, cu o atitudine de profesoară, care știe unde e locul fiecărui articol, probabil și dacă o legi la ochi și o învârți de zece ori.   

cât am stat acolo, au intrat și ieșit în jur de 10 persoane, care au cumpărat diverse chestii mici si care  mi-au dat impresia că ar fi mai degrabă într-un magazin de familie.
 - dați-mi doamnă un dosar, dar cel mai ieftin să fie
 - 1 leu
 - da să fie din ăla bun, cu șină

sau
- mi-a pus colega dvs o carte deoparte, am venit să o ridic
- codul vindecării, nu?
- da, exact, decând o caut! mulțumesc!
   

am stat o oră într-o librărie mică, cu miros de copilărie, cu cărțile la grămadă, unde doamna știe pe de rost locul fiecărei cărți sau dacă nu știe îți spune să vii a doua zi, că e colega și te ajută.

 

mi-am amintit de pasiunea pentru creioanele cu mină HB moale, de stilourile clasice și călimara cu cerneală, coperțile de caiete, penarul metalic cu instrumentele de geometrie sau radierele parfumate.

 

astăzi librăriile s-au transformat în mici mall-uri, unde găsești de la produse de papetărie la muzică, ceaiuri, căni, haine, cadouri, gemuri etc și unde totul este gestionat electronic, domnișoare în uniformă te îndrumă și îți zâmbesc amabil, te întreabă dacă nu vrei și o gumă de 20 lei, pe lângă punguța de ceai pe care ai dat 50 lei.

 

îmi place și conceptul de acum al librăriilor care atrage prin diversitate,  prin eleganță și opulență, dar mi-am permis un moment de melancolie pentru vremurile de odinioară.