absenta motivata
inevitabilul s-a produs.
ca o baba melancolica imi amintesc de vremurile apuse. un an de stat acasa...a trecut. un an in care s-au intamplat destul de multe lucruri.
anul trecut, pe vremea asta si cu vreo 15 kile in plus, incercam sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai trebuie sa ma trezesc 5 zile pe saptamana la 6, sa fiu la 8 la birou, sa muncesc 9-10 ore si sa profit doar de 2 zile libere. o schimbare pe care oricum am acceptat-o cu greu, dupa 7 ani de rutina in campul muncii.
dar fiindca Soare refuza sa ghiceasca numerele la loto, trebuie sa o iau de la capat...cu mici nuante schimbate.
acum copilu creste, mai nou se urca singur pe canapea, maine poimaine o sa fiu "cea mai rea mama de pe planeta asta" si in curand o sa vina golanul la usa, sa-mi ceara voie sa o duca la un suc in mall.
dar pentru ca mai avem niste etape de trecut pana atunci si probabil si cateva etape pe care inevitabil le voi pierde, ma focusez pe reintoarcerea la birou.
cred ca toata lumea din jurul meu stia de lucrul asta ca un mare eveniment. desi este un pas absolut normal (pentru care am primit si suficient sprijin moral), pe care anul trecut il priveam cu usurinta si optimism, acum realizez ca este un pas dificil, mai ales din punct de vedere emotional.
dar avand in vedere ca s-a dovedit a fi un start chiar bun, cu noi oportunitati, nu pot decat sa-mi doresc sa ma tina cat mai mult entuziasmul de inceput.
ca o baba melancolica imi amintesc de vremurile apuse. un an de stat acasa...a trecut. un an in care s-au intamplat destul de multe lucruri.
anul trecut, pe vremea asta si cu vreo 15 kile in plus, incercam sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai trebuie sa ma trezesc 5 zile pe saptamana la 6, sa fiu la 8 la birou, sa muncesc 9-10 ore si sa profit doar de 2 zile libere. o schimbare pe care oricum am acceptat-o cu greu, dupa 7 ani de rutina in campul muncii.
dar fiindca Soare refuza sa ghiceasca numerele la loto, trebuie sa o iau de la capat...cu mici nuante schimbate.
acum copilu creste, mai nou se urca singur pe canapea, maine poimaine o sa fiu "cea mai rea mama de pe planeta asta" si in curand o sa vina golanul la usa, sa-mi ceara voie sa o duca la un suc in mall.
dar pentru ca mai avem niste etape de trecut pana atunci si probabil si cateva etape pe care inevitabil le voi pierde, ma focusez pe reintoarcerea la birou.
cred ca toata lumea din jurul meu stia de lucrul asta ca un mare eveniment. desi este un pas absolut normal (pentru care am primit si suficient sprijin moral), pe care anul trecut il priveam cu usurinta si optimism, acum realizez ca este un pas dificil, mai ales din punct de vedere emotional.
dar avand in vedere ca s-a dovedit a fi un start chiar bun, cu noi oportunitati, nu pot decat sa-mi doresc sa ma tina cat mai mult entuziasmul de inceput.
Comentarii
Trimiteți un comentariu