too fast too soon

imaginează-ți asta:

ești în mall și ne întâlnim întâmplător: eu împreună cu Soare ieșim de la film, tu relaxat, cu zâmbetul pe buze, fericit că ne vezi. când te uiți mai atent observi că avem ochii cam roșii și niște lacrimi pe care le ștergem rapid de pe obraz. treci repede în listă filmele care rulează la cinema și nu prea te prinzi ce dramă ne-a făcut să ne ștergem nasul de mâneca bluzei. ne întrebi cu înțelegere în privire: “la ce film ați fost?” noi: “fast and furios 7” tu: “și era praf în sală?!”

 

nu, nu era praf în sală și nu, chiar nu mă așteptam să fie atât de emoționant. 

 

în primele 15 minute de la începerea filmului mă întrebăm ce caut acolo...zâmbeam ironic cu mâna la frunte și încercam să-mi dau seama dacă m-am schimbat eu în ultimii ani sau replicile sunt atât de proaste și actorii joacă atât de slab.

 

Soare mi-a spus să nu încep să comentez pentru că vor fi niște faze exagerate.

 

îmi aminteam de primul Fast&Furios când Vin Diesel devenise fantezia perfectă, împreună cu mașinile lui tunate, dependența de adrenalină, corpul lui bine lucrat, gașca de prieteni perfect coordonată și petrecerile nebune.

 

ce mi-o fi plăcut?! oook! am hotărât să mă relaxez și să mă bucur de ieșirea la film, eveniment ce nu l-am mai bifat de mai bine de un an.

 

surpriză! după puțină acțiune, câteva replici și faze amuzante, mașinile alea care arătau într-un mare fel, curse ilegale, petrecerile extravagante și același Vin Diesel,  parcă începuse să mă prindă, chiar m-am așezat mai comod în scaun, cu popcornul în brațe.

 

știind bine povestea cu moarte lui Paul Walker și faptul că au hotărât să filmeze fără el, dar necitind cum au realizat asta,  mă așteptam în orice moment să se întâmple inevitabilul. la orice secvență mai periculoasă, îmi închipuiam că este finalul personajului Brian.

 

până la sfârșit am așteptat cu sufletul mic să văd ce se întâmplă cu personajul și de unde eram cu nasul pe sus recunosc că au fost momente emoționante și asta în primul rând pentru că totul s-a legat de realitate.

 

accentul pus pe familie și prietenie a fost laitmotivul filmului, iar scenele cu Paul au fost parcă special făcute ca el să fie în centrul acțiunii.

 

cât despre final și discursul lui Vin Diesel pot să spun că a fost declanșatorul unui lung oftat și a lacrimilor necontrolate.

 

 am simțit acel "it’s never goodbye!" spus cu multă emoție, prietenie  și totodată tristețe.

 

am citit ulterior cum au terminat filmările, cu ajutorul unor efecte speciale care l-au recreat digital în anumite scene, iar în altele au fost ajutați de frații lui Paul Walker.

well…no other comment from me…